Mă numesc Rădulescu Mihai Andreas, am 21 de ani și până nu demult știam despre Dumnezeu, dar nu Îl cunoșteam personal. Am fost mereu un băiat liniștit și respectuos. Nu am fost atras de vicii sau petreceri. Mi-am dorit să reușesc și să fiu un exemplu. Totuși, în spatele unei vieți „corecte”, îmi lipsea ceea ce contează cel mai mult, o relație reală cu Dumnezeu.

Într-o zi, vărul meu mi-a arătat un videoclip despre a doua venire a lui Isus. La început mi s-a părut ceva ireal, ca un film SF. Dar în zilele următoare, un gând a început să revină obsesiv: „Dacă Isus se întoarce mâine, tu nu ești pregătit.” Frica mi-a luat pacea. Atunci am înțeles că am nevoie de un Salvator. Am început să caut răspunsuri în Biblie. Citeam mult, chiar dacă înțelegeam puțin. Pentru că nu aveam o biserică și nici oameni credincioși aproape, m-au ajutat mult și clipurile creștine de pe TikTok, Instagram și YouTube.

Când eram aproape să ajung la Noul Testament, Dumnezeu a lucrat ca să ajung exact unde aveam nevoie. Pe stradă, un grup de tineri americani m-a abordat și m-a invitat la un eveniment de tineret. Nu am ajuns atunci, dar mi-au oferit un Nou Testament care avea pe spate adresa și conturile bisericii. După o vreme, pe 2 ianuarie 2021, am pășit pentru prima dată în Biserica Speranța din Craiova. A fost prima mea întâlnire reală cu creștini. Am văzut oameni calzi, primitori și intenționali. Am simțit că sunt oameni ai lui Dumnezeu.

De acolo a început procesul meu de ucenicie. Am început să înțeleg Evanghelia, harul, rugăciunea și planul lui Dumnezeu. Am avut o foame să Îl cunosc pe Dumnezeu și eram prezent la tot ce se organiza în biserică. Totuși, am amânat botezul o perioadă. La început eram minor și am respectat decizia părinților. Apoi, perfecționismul m-a ținut pe loc. Îmi spuneam: „Cum să mă botez dacă nu trăiesc la înălțimea chemării?” Când cădeam, mă rușinam și mă retrăgeam. Mă vedeam ca Iona, chemat, dar mereu tentat să fug.

Dar Isus nu m-a lăsat. A continuat să vină după mine. Mi-a arătat că mântuirea nu înseamnă performanță, ci relație. Nu înseamnă presiune și condamnare, ci dragoste și chemare.

Astăzi pot spune simplu: Isus încă iartă. Isus încă așteaptă. Isus încă salvează. De aceea, pe 18.01.2026, am ales să mărturisesc public credința mea prin botez și să Îl urmez pe Isus cu toată inima.