26 ianuarie
De cand a început războiul și ne-am implicat în ai slujii pe ucraineni,am avut darul sa transport peste 300 de ucraineni,sa cazez peste 60,una sau doua zile,am făcut peste 90 000 de km și parcă nu eram complet.Asta pentru ca mi-am dorit sa am pe cineva și pe termen mai lung.În framantarile mele am avut un gand și anume sa aduc o familie,cu mai mulți copii, sa faca Craciunul cu noi.
În timpul acesta am fost contactat de contactul meu de la Odessa și m-au rugat dacă putem ajuta cu un cort și un generator. Am vb cu contactul meu de la Organizația LIve Global,care imediat s-a implicat sa pot cumpara cortul și generatorul.Fratele din organizație a venit în România și impreuna am mers în Ucraina. Lucrurile au fost aranjate așa de bine de către Dumnezeu incat am putut ajuta alți doi ucraineni aducandu-i înapoi ,din România,în Ucraina.Ei se intorceau in Nicolaev.Pe Andrei si Olga i-am cunoscut în Martie ,cand i-am adus în România dintr-un centru de refugiați din Cehia.
Am folosit situația asta ca o oportunitatea de a lua o familie la noi. Am vorbit cu contactul nostru din Odesa,i-am împărtășit gandul meu iar aceasta a fost foarte incantata sa mă ajute în a găsi acesta familie .Am ajuns în Odessa și am fost întâmpinat la depozitul contactului nostru cu un bec care se alimenta de la o baterie.La putin timp după ce am ajuns a venit curentul ceea ce pt ea fost o mare mirare,în situația în care ei au 2 sau 4 ore curent pe zi,în zona în care am fost noi. .Lumina care se vedea la magazine venea cu un zgomot asurzitor de generatoare. A doua zi am vizitat Odessa și 2 case cu refugiați.Situația lor a avut un puternic impact emoțional pentru mine,vazand condițiile în care sunt nevoiți sa traiasca. Vazand nevoia uriașă și puținele resurse ale contactului nostru am hotarat sa mai fac un convoi după Craciun. Am văzut bunatatea lui Dumnezeu,prin implicarea multora,dintre prietenii mei,din țară și din străinătate.
La întoarcere acasă am luat o mama cu 4 copii cu noi, sa împlinesc ceea ce mi-am dorit. După 12 ore de condus aflu ca de fapt mama era soră în Hristos,lucru care m-a șocat pe mine și pe prietenul meu american. Contactul nostru nu ne-a comunicat lucrul acesta iar comunicare cu dânsa nu o puteam face decat prin google translate.Neavand internet 12 ore nu am putut comunica,dar cand am avut rețea a fost o bucurie pentru noi sa aflăm ca defapt Dumnezeu binecuvanta chiar un copil al Sau, prin noi.
Am ajuns acasă și timp de aproape 2 saptamani am căutat sa fim o binecuvântare pentru ei. I-am dus la targul de Crăciun de la Craiova, unde s-au bucurat de luminițe și produse tradiționale românești, am mers cu ei la patinoar, am cantat impreuna colinde iar în seara de ajun le-am pregatit cadouri pentru fiecare în parte. Întreaga familie, ne uitam la bucuria cu care deschideau cadourile și zambetele de pe fata lor ne transmit mulțumirea pentru binecuvantare de care Dumnezeu le făcuse parte .Am cumparat haine pentru ei,jucarii,produse de igiena personala,incaltaminte ,jocuri de masa ,dulciuri,tot ce am crezut noi că ar fi necesar pentru ei și i-ar bucura. Am cumparat incaltaminte chiar și pentru ceilalți 2 copii rămași acasă ,în Ucraina cu bunica, acestea avand scoala nu au putut venii. Am făcut cumparaturi impreuna cu mama și pentru ziua de Crăciun ea a pregatit masa ,în stil ucrainean, bucurandu-ne nu numai noi de mancarea delicioasa ci și cei din biserica care au ales sa petreaca, la invitatia noastra ,ziua de Craciun cu noi.
Ca familia aceasta să aibă un Craciun așa binecuvantat ,fiecare din familia noastra s-a implicat cum a putut.Avand in vedere ca eu trebuia sa pregatesc si convoiul,ceea ce implica foarte multe lucruri de făcut(cumparaturi,acte necesare la vama,toate produsele numărate,tabeluri etc) băieții mei m-au ajutat la încărcat -descărcat,fata cea mare impreuna cu Vera la cumparaturi pentru cadourile lor, fata cea mica era tot timpul cu copii ucraineni,mama mea era implicată la bucatarie deci toți am făcut tot ce-am putut ca ei să simtă dragostea lui Dumnezeu manifestată prin noi.In tot acest timp atat copilașii cât și mama nu știau cum sa își arate multumirea si pur și simplu sareau la noi și ne imbrățișau,ne făceau desene care să exprime multumire si bucurie. A fost un timp binecuvantat nu numai pentru ei dar și pentru noi.Copii ni se adresau cu unchiule si matusa ,ceea ce a facut să ne apropie și mai mult simtindu-i aproape ca și parte din familie.
A doua zi după craciun dimineața ,la ora 3 , am plecat către Ucraina ,3 masini cu alimente pentru convoi și a 4 a cu familia. Am ajuns la vama unde contactul nostru din Odesa a venit sa incarce alimentele. Noi am trecut cu bacul în Ucraina la 10 jumate și în jur de 7 seara am ajuns în Odessa unde am lăsat familia.Ne-am luat la revedere și din cauza situației de război nu ai voie sa circuli după ora 11 noaptea ceea ce ne-a făcut sa dormim o noapte in Odessa iar dimineața ne-am pornit spre Romania .Cu ajutorul lui Dumnezeu am ajuns în jur de ora 8 seara acasă.
Mulțumim celor care s-au implicat fie ca a fost financiar,fie că și-au pus timpul la dispoziție în a ne ajuta,în mod deosebit cu actele pentru convoi deși erau sărbătorile,fie ca ne-ati purtat în rugăciune, Dumnezeu sa va rasplateasca și bucuria de a fi co lucrător cu El să vă umple inimile.
Rugati-va pentru aceasta familie ca Domnul sa ii pazeasca si lucreze in casa lor cu putere.
- Iulia este mama care a fost la noi împreuna cu Yan(2 ani),Kira(5 ani),Milana(9 ani) și Șase(11 ani). Mama Iuliei este cea care a cunoscut prima pe Domnul, acum doi ani, Iulia a cunoscut pe Domnul și ne rugam pt soțul ei care încă nu cunoaște pe Domnul că și el să își deschidă inima.
