Mă numesc Gulica Adriana, sunt din Republica Moldova. Am crescut într-o familie pe jumătate penticostală, iar pe jumătate ortodoxă nepracticantă. Mergeam la biserică nu din dorință, ci doar pentru a evita discuțiile lungi ale mamei cu titlul „Cum adică să nu mergi la biserică“. Mereu am fost neutră. Nu negam existența Domnului, dar nici nu o promovam. Însă, la vârsta de 15 ani, din cauza problemelor din familie și de la școală, am început să dau vina pe Dumnezeu, iar într-un final am început să neg existența Lui. Îmi ziceam că, dacă ar fi existat, atunci lucrurile ar fi mers altfel.

Un an mai târziu, am realizat că Domnul mi-a oferit încă o șansă de a veni la El. În momentul în care eram la un pas de moarte, Domnului I s-a făcut milă de mine. Atunci am venit la El și am recunoscut că El mereu a fost alături de mine, chiar dacă Îi negam existența, chiar dacă mă făceam că nu văd și nu aud.

La data de 15 august 2021, la vârsta de 17 ani, am luat decizia de a mărturisi public credința mea prin apa botezului.

În prezent sunt implicată în lucrarea cu tinerii, lucrarea ECHO YOUTH, unde mă ocup de organizare și logistică.